twitter
rss

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites
14 Mai

Bine ati venit !
Ma numesc Iacob Darian Stefan, am 13 ani si de la nastere parintii au aflat ca eu o sa am mari probleme de sanatate.
Sufar de tetrapareza spastica, retard neuromotor sever si sindrom Down, nu inteleg de ce nu pot fi si eu ca toti copii de seama mea sa merg si sa vorbesc.

Imi doresc sa fiu un copil, aproape normal , sa stau in fundulet, sa nu imi mai arunc capul pe spate si daca vrea Dumnezeu sa merg.
Mama si tata sufera foarte mult din cauza mea, imi doresc sa-i fac un pic mai fericiti, chiar daca nu vorbesc, inteleg ce se intampla in jurul meu. Imi doresc sa-i implinesc dorinta cea mai arzatoare a fratelui meu, Ciprian, care este in clasa a-VII-a “sa ma fac bine”.
Cand mergem la manastiri, fratele meu se roaga pentru mine si ori de cate ori are ocazia sa isi puna o dorinta chiar si de ziua lui se roaga la Dumnezeu sa ma fac bine.
Ajutati-ma sa ma fac bine ca, fratele meu Ciprian sa aiba propriile dorinte sa nu ii rapesc din dorintele lui.
Mama si tata ma iubesc foarte mult si as vrea sa le fac cadoul cel mai de pret pentru ei, “sa ma fac bine”.
Chiar daca sunt un pic mai altfel fata de alti copii cu ajutorul vostru poate ma fac bine.
Cand merg in parc sunt cel mai fericit acolo ma asteapta un leagan albastru ca un fotoliu care ma face sa “zbor” si ma ajuta sa imi tin capul.
Sunt multi copii mai mici si mai mari sau chiar de varsta mea care asteapta la rand sa se dea in leaganul albastru, ma privesc si o intreaba pe mama “Citi ani are bebelusul tau?”, iar mama raspunde cu durere daca este un copil mai mic sau chiar de varsta mea “este mai mare Darian sau este de varsta ta”. Atunci incep intrebarile grele pentru mama, cum sa explice “De ce sunt altfel, de ce scot un pic limba si ma joc cu manutele?”, ce greu poate sa-i fie mamei.
Vedeti, asta imi doresc, sa o fac pe mama fericita si pe tata si de fratele meu nu mai spun, imi doresc foarte mult sa ma joc cu el, sa batem mingea impreuna. Dar cu Ciprian nu pot decat sa ganguresc si sa il mai trag de par pentru ca asa stiu eu sa ma joc.

Din februarie 2011 parintii mei au aflat de o Clinica de Recuperare din Truskavetz-Ucraina si au zis ca acolo este sansa mea de a deveni un copil normal.
Am reusit cu greu sa ajungem la tratament si rezultatele sunt vizibile, am devenit mult mai atent si imi doresc in continuare sa descopar lumea usor usor prin ochii mei de copil.
Putem sa ne programam la o noua sedinta de recuperare cu ajutorul dumneavoastra si ne este necesara suma de aproximativ 4000 euro (transport, cazare si tratament).
Va rog sa ajutati un suflet de copil sa zambeasca!